De ce trebuie orice sa aiba o denumire?

Poate o chitara. By Gushterik

2011-12-04T15:37:00.001-08:00

M-am saturat de la o vreme sa scriu doar dupa nopti nedormite. Doar in dimineti obosite si abia mirosind a fum si a oboseala zilei ce abia incepe. Imi da impresia ca ma repet.

Am observat ca ma plictisesc repede chiar si de lucrurile cele mai extraordinare si ca renunt prea usor la persoanele la care tin. Intr-un timp ma minteam ca asa sunt eu. Poate ca asa e dar nu mai stiu cat e de bine.

Mi se pare incredibil ca scriu… dimineata, devreme, iar n-am dormit… Clar ma repet.

Nu stiu sa fiu decat asa si mi-e dor de vremea in care chestia asta placea si altora decat mie. Pe de alta parte mi-e dor si de vremea cand nu-mi pasa ce le place sau nu altora despre mine. Cand eram eu insumi fara sa am un motiv pentru asa ceva.

Imi amintesc timpuri zdruncinate, dar frumoase. Traiam… ceva mai intens.

Hmm…. Stau in piciore in fata ferestrei si din cand in cand mai trag cate un fum. Am castile puse… muzica de pe coloana sonora de la “The O.C.” Foarte ciudate melodii… de-alde Kasabian, The Dandy Warhols, Beck si alte alea. Frumos. Ma duc in melancolie cel putin.

Trec stundenti… probabil in drum spre…. a nu, azi e sambata.

Si eu nu mi-am baut cafeaua inca. Dar fumez mai mult decat mi-am promis ca… Ba pe dracu, iar ma pacalesc singur. Nu o sa ma las de fumat, pentru ca nu vreau si alt motiv mai bun sau mai prost nu am.

Daa…. mai visez din cand in cand. Rar ce-i drept, si numai tampenii. Asta e nici nu ma astept la altceva din partea mea, nici macar inconstient.

Imi doresc sa… nu stiu… dar… Ei pe dracu, nu stie nimeni. Sau daca stie cineva astept sa-mi dezlege si mie misterele datului cu speranta in viitor.

Sunt frustrat, asa doar putin, si un pic nedumerit, dar in acelasi timp foarte sigur pe mine. Cred ca am ajuns in punctul acela in care, stau cu sapca trasa bine pe ochi, rucsacul in spate, mainile in buzunar, sau poate doar una, cu cealalta fumez… si sunt gata sa plec, numai nu vad carari in fata. Nu tu trenuri spre nicaieri, nimic!

Si ce sa fac… mai merg pe trotuare un pic, mai dau cu piciorul in pietre, mai sar de pe borduri ca si cum as fi pe role… Privesc in ochi vreo domnisoara… fara vreun motiv direct, doar asa pentru ca pot, si pentru ca imi place sa vad cum majoritatea se rusineaza, daor cate una se face ca nu ma observa. O fac si pentru ca demult tare de tot eram cel mai timid om de pe Pamant si vreau sa-mi demonstrez ca nu mai sunt. Timid… da, in mod sigur inca sunt timid. Inca mai intalnesc fete care imi fac vocea sa tremure inca de la primul salut.

Dar e bine… imi aduc aminte ca sunt om si eu… poate copil. Sper!

Imi trebuie ceva nou, tot timpul ceva nou, dar mai ales acum…

O prietena… hmm, nustiu daca am chef acum. Poate o shaworma O prefer pe a doua, nu prea mi-e a…… , dar mi-e foame asa un pic

Mda… poate o chitara

De ce ploua. By Gushterik

2011-11-30T14:42:00.001-08:00

"Ploua inprimul rand pentru ca ne pasa ca ploua. Altfel n-ar avea nici un rost. Unii seascund ca si cum nu i-ar deranja dar totusi le pasa si lor.

Plouaprimavara pentru ca ne-am saturat cu totii de atata zapada si toamna pentru ca varaasta a fost prea cald.

Vara plouaasa… mai mult de-al naibii, sa ne enerveze. Cateodata insa, ploua vara pentruca avem chef sa alergam desculti pe strazi si sa ne sarutam nebuni si uzi.Ploua pentru ca tinerii sunt prea bucurosi, pentru ca oamenii mari au uitat cumsa nu se grabeasca si pentru ca batranii isi aduc aminte ca au fost odatatineri si nebuni si uzi.

Iarna NUploua, nu pe la noi cel putin, pentru ca suntem cu totii tristi deja si nu maiare rost. Sau pentru ca zapada se uda prea usor.

Dimineataploua pentru ca nu am nici un chef sa merg si azi la scoala, pentru ca mi separe mai buna cafeaua cu miros de ploaie, pentru ca imi place sa fumez lafereastra, pentru ca e pustiu pe aleea din spate, pentru ca ma gandesc lacineva anume desi inca nu m-am trezit calumea, pentru ca parintii imi suntdeparte departe si mi-e dor tare de ei si pentru ca bunicii sunt prea batranisa-si mai aduca aminte ca au fost odata tineri. Pentru ca sunt si oameni tristiin orasul acesta, si la tristete ma asteapta randul. Pentru ca daca nu ar plouadimineata m-as trezi fericit in fiecare zi.

Ploua lapranz pentru ca unii oameni se grabesc prea tare iar altii au uitat sa segrabeasca, si pentru ca ne gandim prea mult la o slujba nenorocita platitaprost. Pentru ca domnisoarele care merg pe marginea trotuarului cauta soferinesimtiti sa le stropeasca, pentru ca mai totdeauna ne uitam umbrelele acasa simai ales pentru ca la pranz raman fara idei si n-am mai scris o poezie de anide zile.

Plouadupa-amiaza pentru ca mi-e somn si tocmai am mancat, pentru ca oricum nu mai amtigari si poate asa ma las si eu de fumat. Pentru ca oricum nu aveam chef samerg acasa asa devreme si pentru ca peste o ora ies la bere cu cel mai bunprieten si mi-era dor sa merg prin ploaie grabit pana la bancomat. Pentru cadoamna de la alimentara de unde tocmai cumpar tigari ma cunoaste de cand erammic si nu-i place ca fumez dar e totusi fericita ca nu m-am udat prea tare.Dupa-amiaza ploua mai ales pentru ca intotdeauna cateii fericiti sunt mai fericiticand ploua si cei tristi sunt ceva mai tristi.

Ploua seara,dar intotdeauna pana seara tarziu pentru ca ziua a fost obositoare si chiardaca aveam de gand sa ies in oras aproape ca m-am razgandit. Ploua pentru casigur gasesc vreo porcarie de film la care sa ma uit si daca cineva are chef sama vada poate foarte bine sa-mi faca o vizita.

Luni plouapentru ca incepe alta saptamana de tot rahatul si as fi vrut ca duminica astasa mai fi durat cateva zile.

Marti pentruca n-am chef de nimic si de nimeni si vreau sa ma lasati in pace cu ipocriziasi nesimtirea vostra. NU va cunosc!

Miercuriploua pentru ca nu mai stiu cine sunt si daca ploua pana seara imi dau seama canu am stiut niciodata.

Joi pentruca nu ma cunoste nimeni, pentru ca sunt cel mai mare mincinos pe care il cunoscsi pentru ca chiar daca nu imi place sa-mi ranesc prietenii, o fac totusi dinpura curiozitate pentru ca ma distreaza felurile diferite in care reactioneazafiecare.

Vineri plouapentru ca am chef sa scot o fata in oras, sa o fac sa se indragosteasca de minesi sa nu o mai sun niciodata.

Sambataploua ca sa-mi aduc aminte ca a mai trecut o saptamana in care nu am facutnimic si am reusit din nou sa-mi supar cativa prieteni.

Duminicaploua pentru ca de cateva luni nu mai bag pe nimeni in seama si pentru ca maintreaba mama la telefon: “Pe-acolo cum mai e?” si raspund vag: “… ploua…”."

"Honest disagreement is often a good sign of progress" Mahatma Gandhi

2011-11-05T21:51:00.000-07:00

The time has come. This year shall be remembered. We are there. We are many. We are one. We are Legion

"Only the dead have seen the end of the war" Plato

2011-11-03T20:09:00.000-07:00

Maine se implinesc multi ani de la moartea eroului anonim. El a luptat pe multe fronturi, in multi ani, pe diverse regimuri politice. El a trait mai multe vieti, si a murit de nenumarate ori. Nu a avut copii, dar a fost un tata, cum nici nu a fost casatorit, dar a fost un bun sot. El a luptat pentru asa de multe idealuri, incat nici el nu mai stie de ce a luptat. Pentru cine sau pentru ce. Daca a facut ce trebuia sau nu. Dupa atatea batalii, el nu mai stie daca e bun sau rau.
Se spune ca doar mortii vad sfarsitul razboiului, caci cei ce ii supravietuiesc nu mai sunt vii. Eroul anonim a supravietuit multor razboaie, dar totusi moare. Acesta este blestemul lui, sa moara la nesfarsit. Sa fie ucis de nenumarate ori si sa moara de fiecare data cand corpul lui este atat de desfigurat incat nimeni nu il mai recunoaste si nu ii mai poate omagia viata. Eroul necunoscut nu e un erou in sensul clasic al cuvantului. Nu e un print calare pe un cal alb, nici nu e un Romeo, un Praslea sau un Moromete. El e un om de consitutie medie, cu ten cafeniu, cu orientari islamo-crestino-hinduse. El este si ateu. El este propriul sau zeu, desi Biblia nu este a lui, si nici despre el. El se lupta pentru independenta si asuprirea aceluiasi popor, doar ca de pe parti diferite ale baricadei. El este cel despre care nu se fac filme, desi e un actor foarte cunoscut, jucant in multe montaje despre razboi in rolul celui ce moare in prima linie in primele minute ale filmului. El este cel din a carui dog tag-uri sunt puse clai peste gramada pe o masa in fata unui sergent ce incearca sa inspire ura soldatilor sai, prin a arata de ce este capabil inamicul. Dar sergentul este si el pe ambele parti ale baricadei. Insa e prea important sa devina un Erou Anonim.
Eroul Anonim moare in fiecare zi pentru idei ce nu sunt ale lui si in care nu crede cu vehementa, dar pentru care lupta de dragul celorlalti. El ar vrea uneori sa se predea, dar altii nu vor asta, altii il vor Erou. Si il omoara. Pentru idei in care nici ei nu cred dar pentru care lupta de dragul altora sau de dragul luptei.
Eroul Anonim este singurul om de pe campul de lupta, ce incearca sa aduca vocea ratiunii, dar tipatul sau se pierde intre urletele animalice ale celorlalte asa zise "primate superioare".
El a stiut intotdeauna lumea e egoista si violenta, egocentrista si sadica, dar a incercat intotdeauna sa isi demonstreze sie insusi ca se inseala. Si de fiecare data cand esua, se inversuna si mai tare. Si totul din cauza unei idei. Singura in care el va crede trup si suflet. Ca nu e nevoie sa fie Erou Anonim, atata timp cat gaseste omul din om ce sa ii tine amintirea vie cand va muri.

Fly me to the moon...

2011-10-13T14:13:00.000-07:00

Cum oare ar fi viata fara jazz? Oare ce ar mai fi facut oamenii pe vremea prohibitiei? Oare cum s-ar mai fi relaxat si cum s-ar mai fi exprimat mari artisti? Oare cum ar fi viata indragostitilor fara vocea Ninei Simone, Diana Krall sau Fiona Apple? Oare cum ar fi viata fara o coloana sonora?

Vaci pe camp

2011-10-12T12:40:00.000-07:00

Inca o luna in Olanda, inca o mie de ore in Groningen. Inca o saptamana de jazz, inca o viata de vise, inca un pachet de stropwaffel, cateva pungi de lakrize. Inca 50 de ani in fata mea.
Candva spuneam ca as vrea sa stau intr-un terminal cu o geanta in spate, uitandu-ma in zare la avioanele care decoleaza, sperand sa ma imbarchez si eu. Sa am parte de turbulente. Acum ca am facut asta, imi dau seama ca nu mi-am imaginat ca geanta va avea 26 de kilograme. Si nici ca va trebui sa schimb 7 trenuri si un autobuz pana acasa, din cauza unei defectiuni la sistemul de iluminare feroviara. Si nici ca imi va fi mai mult dor de Olanda decat de Romania. Si nu vreau sa fiu inteles gresit, imi iubesc tara, imi iubesc cultura, oamenii, mancarea si berea la jumatate de litru. Pufuletii si pufarinele, eugeniile si branza de burduf. Muzica. Si pe tine inca te iubesc. Si nu dau nume, caci nu ai un nume. Ai insa un corp. Sau mai bine, ai un suflet care are un corp, cum spunea C.S.Lewis.
Mai am inca putin timp de stat aici, mult mai putin decat voi sta in alte parti. Decat am stat undeva. Si totusi, parca imi pare rau de pe acum ca nu te-am apreciat asa cum trebuia, ca te-am dispretuit pentru sansele care mi le-ai furat. Cand tu doar m-ai pregatit pentru prima sansa ce a meritat cu adevarat. Imi pare rau. Imi pare atat de rau.

Pentru ca imi lipsesti

2011-10-10T03:52:00.000-07:00

1. Când nu mai am nimic, încep să mă ridic
Spre lumea cu poveşti şi tot mai dragă-mi eşti
Când visurile cad în găuri mari de iad
În primăveri gândesc speranţă să găsesc

R: Pe toate câte-au fost
Pe toate câte-ori fi
Le-ncape jocul vieţii
În mii şi mii şi mii

2. Când zilele se duc, mai iute mă aduc
În timpul care-a fost, ne-a prins şi fără rost
Cum se rupeau din gând iluzii mari, arzând
Ce bine lumină tristeţea mea şi-a ta

3. Pe câte întâlniri, pe câte amăgiri
Pe câte străzi ne duc izbânzile ce fug
Pe care vorbe ştim să nu le ticluim
Când adevăr rostim în ura ce-o gândim

Lalele si mori de vant

2011-09-22T04:06:00.000-07:00

Uite ca aproape a trecut o luna de cand sunt in Olanda. Aici am aflat ca am anumite prejudecati si stereotipuri, in mare parte legate de Occident. Bine ca le-am observat din timp.
In ciuda a ceea ce am vazut in carti si la televizor, in Olanda nu sunt asa multe lalele cat m-as fi asteptat sa gasesc, nici mori de vand. Sunt insa o multime de oameni, o multime de biciclete, Koffie Shop-uri and so on and so forth.
Aici am intalnit oameni si oameni, care mai de care mai interesant. Aici am descoperit cu adevarat bucataria internationala, chiar daca ma asteptam la ceva mai amre, nu doar la o camera pe 3x4. Aici am aflat cat de frumos e imnul meu, si ca vremea de acasa e groaznic de frumoasa. Si previzibila.Aici am aflat ca politetea adevarata e cea de acasa, caci aici, toata lumea iti zambeste din nevoie, chiar daca nu da doi bani pe tine.
Oamenii care sa tina la tine poti gasi si aici, dar e greu, Doamne cat de greu e.
Nu imi e dor de cineva care sa imi gateasca, nu imi e dor de cineva care sa imi spele lucrurile sau care sa ma intrebe ce am facut azi. Imi e dor de cineva cu care sa pot canta Imre, Andries, Colibri, Phoenix sau orice alta melodie romaneasca.
Imi e dor de branza de vaca, pe care se pare ca nu o gasesc nicaieri, imi e dor de Nestea, de Eugenia, de pufuleti, de pufarine, de ciocolata Rom, pe care nu o suportam pana sa vin aici.
Dar cel mai mult imi lipsesti tu.

Acum e mai bine, caci asa trebuie sa fie

2011-06-30T06:15:00.000-07:00

Zilele trec, si totul parca e o maree. Ma simt mai bine, mai putin mai bine, sunt mai gol si mai plin, mai rad, mai devin melancolic. Se pare ca intotdeauna, shuffle-ul de la playlist si muzica ce merge in diverse difuzoare merge cu starea mea de spirit. Dar acum imi e bine, poate asa imi va fi si maine. Sper sa ma impacu cu dorul, dar sa nu il uit.

Ultima scrisoare

2011-06-26T00:03:00.000-07:00

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare

Tot ce vreau, de fapt

2011-06-22T13:16:00.000-07:00

Voiam sa merg in Amsterdam, pentru ca facultatea de acolo e mai bine, pentru ca as fi fost langa tine, pentru ca m-as fi adaptat mai usor. Asa credeam. Acum imi dau seama ca nu voi mai face asta. Voi merge in Groningen, acolo e mai bine, preturi mai pentru studenti, limba engleza ca limba oficiala. Oras universitar.

Tot ce am vrut a fost sa iti ofer sprijin si intelegere, un umar pe care sa plangi, un prieten. Tot ce am vrut in schimb a fost sa nu fiu singur.

Acum se pare ca sunt, nu stiu daca definitiv. Oricum ar fi, te voi iubi mereu, voi fi umarul tau mereu, sprijinul tau.

Tot ce vreau e sa fii fericita, chiar vreau asta. Poate vei reusi sa fii fericita cu mine, poate nu. Oricum, iti multumesc acum pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru modul in care m-ai schimbat.

Si, in incheiere, te iubesc, te iubesc in modul in care te las pe tine sa iei ultimul fum din tigara, iti las tie ultima gura de suc, si iti dau tie scoica mea.

Si imi cer iertare pentru ca am grabit totul. Acum nu mai fac asta. tot ce mai fac este sa astept un telefon.

Te iubesc

Promisiune

2011-06-04T05:13:00.000-07:00

De azi sunt sincer. De azi spun ce ma framanta. De azi voi creste.

Ploua

2011-06-04T03:54:00.001-07:00

Fericirea are gust si forma,

nu e cer senin si nici de bani,

ci de ploaie surda si enorma,

peste-o casa simpla de tarani.

Ploua fara nici o bucurie,

ploua fara nici un Dumnezeu,

ploua ca-ntr-o rana sangerie,

ploua cu-ntuneric si din greu.

Nu se poate face-un pas pe-afara,

lumea e podita cu noroi,

riurile razvratite cara

spre neant, tristetile din noi.

Totusi fericirea e ca ploua,

focul - in adanc a coborat,

si gustam cu-o frenezie noua

frumusetea de-a ploua urit.

"Inteligenta unui individ se masoara în cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte" Immanuel Kant

2011-05-30T14:27:00.000-07:00

Uite ca incepe vara. Gata facultatea, liceul, gimnaziul, scoala primara si gradinita pentru inca o data. Si la fel cum s-au terminat, vor incepe inca o data. Sau asta e impresia cu care traim. E ciudat ca intr-o lume asa incerta, noi traim cu anumite certitudini. Mai ieri am auzit pe cineva intrebandu-se cum poate lumea sa se sfarseasca in 2012 cand el are un iaurt care expira in 2013?

Daca ar fi sa pornim de la definitia lui Kant, putem presupune ca intr-un viitor cu un numar infinit de variabile incerte (mai putin moartea), oamenii suporta aproape zilnic un numar infinit de incertitudini. Daca e asa, oamenii sunt cu totii foarte inteligenti. Dar nu e asa. Oamenii sunt prosti. Sau doar ignoranti. In cazul din urma, daca o incertitudine nu te preocupa, inseamna ca nu o suporti. Deci esti ignorant. Pana si asta este insa incert, ca totul de altfel.

Retrospectiva saptamanii

2011-04-09T10:03:00.000-07:00

Azi se implinesc 3 saptamani de cand m-am mutat. Singuratatea e trista si in acelasi timp frumoasa. Nu ma mai trimite nimeni sa duc gunoiul, sa spal vasele, sa cumpar paine. Si nimeni nu ma mai intreaba daca sunt bine, daca sunt sanatos. Suisuri si coborasuri, merita.

Azi este si ultima zi dintr-o saptamana de cacat, cu bune si rele, dar de cacat. Mult stres, multe certuri, putina paine, ceai mai deloc. O saptamana in care m-am simtit pe locul 2 din toate punctele de vedere. O saptamana in care am fost racit, in care am avut frisoane, in care nu am mai citit nimic. O saptamana in care am incercat sa inteleg multe si nu am reusit asa bine, in care am incercat sa fiu mai bun, dand-o in bara din nou. O saptamana in care am pendulat intre gelozie si altruism, o saptamana in care nimeni nu a observat asta. Singurele raze de soare a fost un prieten care a venit intr-o dimineata cand era pe fuga la mine in camera si mi-a adus un Coldrex, si faptul ca am inteles ca lumea in 2 este pana la urma 1+1, niciodata 2 total. Ca lucrurile se mai si impart, nu doar se aduna, la fel si grijile, si responsabilitatile. Si cel mai mult, mi-am dat seama ca sunt naiv, si ca oamenii nu sunt draguti cum credeam, si ca daca fac un gest frumos, sansele sunt ca nimenui sa nu ii pese. Si am mai invatat ca eu nu pot sa ma imbrac foarte complex, caci arat ca un clovn. Si am aflat ca imi trebuie un sacou simplu. Si ca sunt foarte egoist. Si ca ma iubeste, chiar daca nu o arata asa mult si extrovertit cum o fac eu.

Azi

2011-04-07T16:51:00.000-07:00

Azi e ziua pe care o traiesc toata viata mea. Niciodata nu am putut sa traiesc maine sau ieri. Nu de alta, dar nu exista maine sau ieri. Au existat sau poate vor exista zile numite asa. Azi a fost o zi grozava. La fel si azi de ieri, si azi de alaltaieri. Maine e azi, doar ca mai trebuie sa treaca vreo cateva ore. Azi m-am despartit de mine, m-am impacat cu mine, m-am impacat cu altii. Si a fost diferit fata de alt azi. Azi m-am indragostit din nou, e un sentiment frumos. Mai frumos e ca m-am indragostit de aceeasi persoana, din nou. Si ca un scolar de 12 ani, ca sa imi arat afectiunea, am fost rautacios.

Azi imi spunea ca nu are nevoie de un tata care sa ii poarte de grija, nici de un copil care sa il creasca. Voia un barbat. Un om matur cu capul pe umeri. Cum poti fi matur cand esti indragostit? Cum poti sa te indragostesti si sa fii matur?

Azi am simtit prima ploaie de primavara, de la geam, cu o tigara in mana, picurand incet pe degetele mele. Azi am vazut pentru prima data in viata mea un copac inmugurit. Azi am ascultat-o pentru prima data dupa multa vreme, si pentru prima data, ea m-a inteles. Si mi-a multumit fara sa imi vorbeasca, si ma iubit fara sa ma atinga. Azi am sa o simt fara sa ma mangaie. Azi am sa ma bucur de ea fara sa o vad. Azi o voi sti fara sa o cunosc.

De azi, o voi intelege, pentru toate zilele de azi care vor urma.

Azi o iubesc, mai putin ca maine, dar mai mult ca ieri.

Cerneala de pe hartie

2011-02-08T11:07:00.000-08:00

A trecut aproape un an fara sa scriu, si incep sa regret asta. Nu stiu de ce nu am mai scris dar nici nu vreau sa aflu.

In ultimul an am facut multe, am intrat la facultate, Relatii Internationale mai exact. Si apoi am cunoscut o fata. O cheama Madalina, si e cea mai frumoasa bijuterie creata de natura. Sau cel putin asa o vad eu. Si o iubesc mult, foarte mult. Incat am cerut-o de sotie. Si ea ma iubeste, deajuns incat sa spuna DA!

Ideea e ca eu, ca intotdeauna, sunt un prost cand vine vorba de relatii. Ea a avut ocazia sa plece in Italia cu un schimb de experiente, si eu am facut-o sa se simta vinovata ca a acceptat. Si nu pot sa ma iert. Ma comport ca un copil mic, ce vrea ce au ceilalti. Pe de o parte e normal, pana la varsa de 4-5 ani. Dar la 20, deja incepi sa iti pui probleme. Poate sunt bolnav, sau poate am petrecut prea mult timp cu ea si am ajuns sa depind de ea. Ideea e ca imi pare rau ca am facut-o sa se simta prost. Si de asta ma simt eu prost, si transform fiecare discutie frumoasa a noastra intr-o cearta.

Am crescut cu ideea ca singurele momente frumoase pe care un cuplu poate sa le aiba sunt impreuna. Dar imi dau seama ca, desi eu nu am iesit in oras intentionat fara ea, au fost dati cand am ajuns la o bere cu niste prieteni de unul singur, si m-am simtit bine, chiar daca ma gandeam la ea. Si stiu ca si ea se gandeste la mine. Mult. Si cred ca distanta ne apropie, caci ne face sa ne pretuim mai mult.

Chiar daca nu am iesit din tara pana acum, stiu ca voi iesi, si rima data va fi cu ea. Chiar daca viitorii mei socri se vor impotrivi, probabil ca, mai mult ca sigur, ii vom convinge sa isi dea acordul. Si stiu ca intr-o zi ma vor accepta si pe mine, si vor vedea ca eu nu stau in calea reusitei fiicei lor.

Chiar daca eram cat pe-aci sa fac asta, caci nu am vrut sa plece. E mai bine asa. Caci se va intoarce, si vom fi iar impreuna.

Te iubesc

Pastele (masii de treaba)

2010-04-02T13:59:00.000-07:00

Iar a inceput sezonul sarbatorilor pascale. Iar vor incepe sectiile de UPU ale spitalelor sa se umple de pacienti cu toxiinfectie alimentara sau intocsicatie acuta cu alcool etilic. Iar vor tine oamenii post pana lesina, caci asa ajungi mai aproape de Dumnezeu. Iar se vor reuni familiile in jurul unei mese "obeze" ca sa manance, sa se veseleasca si sa-i injure pe politicieni, guvernanti, diplomati, administratori, sefi de scara, directori, taximetristi, vanzatori de seminte si alti semeni care nu au nicio legatura cu ei. Iar vor astepta copii snobi sa vina iepurasul cu un cadou substantial, babele sa ia pensia si eu sa vina odata nenorocitul ala de bac. Iar Vom asista la showrile de la 12 noaptea despre ce este defapt crestinismul, ce e biserica, cine a fost Iisus Hristos. Iar apoi , dupa ce ne vom spovedi si vom iesi din sezonul acesta, vom pacatui cat pentru 1 an, caci pacatele se iarta de fiecare Paste. Din pacate nu e asa, pacatele nu se iarta daca tii post, caci sincer, nimanui nu-i prea pasa de pacatele tale atata timp cat tie nu iti pasa de ele. Pastele nu e un motiv sa te vezi cu rudele de pe intrec spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Pastele e un motiv de introspectie personala. Acum ceva timp, un tip a inghitit bataie cu nemiluita ca toti sa fie bine mersi. A murit pentru ca a sperat ca prin moartea lui lumea sa fie un loc mai bun. Ar fi frumos daca am considera ca martirul e un exemplu foarte frumos si ca odata cu moartea unui om dispare tot raul. Totusi, e absurd, caci pentru ca raul sa dispara (lucru imposibil caci e o fata a aceleiasi monezi) ar trebui sa moara un om rau, nu unul bun. Dar ce stim noi?

Intelegere (partea 2)

2010-04-02T05:25:00.000-07:00

Si tocmai din cauza deceselor crescute a inceput lumea sa blameze tigarile. Citisem recent o carte de Chuck Palahnuk, numita Bantuitii, in care era enuntata o idee foarte misto: "Omul iubeste conflictele, adora dramele si toata viata isi creaza singur tragedii pentru a se pregati de tragedia suprema. Iar in afara de asta, iubeste un diavol iar daca nu il are, si-l creeaza, caci omul nu poate functiona fara a avea ceva ce sa dispretuiasca. Omul iubeste ura."

Nu toata lumea fumeaza, dar toti ajung sa manance la un fast-food. Cauza principala de deces din zilele astea sunt bolile de inima, iar factorul de risc cel mai raspandit este obezitatea. Fumatul nu te ingrasa, un BigMac da. Iar mogulii fast fudariilor prefera sa dea vina pe British American Tabacoo. Guvernele fac asta caci lumea tot va fuma, oricat de blamata ar fi, iar fast-food-urile le livreaza bani si... Totul se leaga, lumea impusca doi iepuri, isi gaseste un Diavol si isi umfla si buzunarul si la sfarsitul zilei toata lumea este fericita.

Intre timp, eu ma voi duce sa fumez si sa beau o cafea.

Intelgere (partea 1)

2010-02-09T00:40:00.001-08:00

Iubesc cafeaua. si nu cred ca e o cacofonie sa afirm asta. Iata-ma ca scriu din nou, din lipsa de ocupatie cel mai probabil. Si ma gandesc... Gata, am terminat de gandit. Dar inainte sa termin, mi-am dat seama ca merita sa fii tras in piept. C.S. Lewis spunea candva ca "experienta este cel mai dur profesor, dar te inveti minte, Dumnezeule cum te inveti minte".. si desi iubesc cafeaua, iar tigara e cel mai bun aliat al ei, nu pot sa nu imi amintesc cum a evoluat lumea asta din sec. 19 pana azi. Imi amintesc cu drag povestile strabunicului meu despre o lume in care lumea avea valori, principii si alte chestii de'astea. Dar nu vreau sa abordez acum o tema despre care am mai scris. Vreau sa subliniez perceptia omenirii asupra viciilor, mai exact evolutia lor de la placere la tabu. Cand eram mic (aveam 5 sau 6 ani), strabunicul meu obisnuia sa ma tina pe picior si sa imi povesteasca de tineretea lui (in momentele in care isi mai aducea minte care era aia, caci avea Alzheimer). Chiar daca majoritatea povestilor se invarteau in jurul experientei lui din cel de-al 2-lea Razboi Mondial, erau momente in care imi povestea despre cum era viata intr-o Romanie interbelica si postbelica. Spre exemplu, inainte de razboi, fumatul era vazut ca un gest elegant, ce si-l permiteau doar cei rafinati. Nimic nu era mai cochet decat sa o vezi pe Rita Hayworth dandu-si parul pe spate si aprinzandu-si o tigara. Intr-o lume plina de prejudecati, caci asa era si atunci, intotdeauna cand spunea-i om de afaceri te gandea-i la un tip imbracat la costum, care decidea soarta a 300 de angajati la o tigara. Dupa razboi, fumatul a devenit o chestie comuna, in special pentru ca o tigara te relaxeaza , iar dupa un razboi extrem de violent, chiar era nevoie de relaxare. A devenit o placere dentru toti, ceva trivial, cat se poate de normal, incat si preotii fumau. Caci era placut, si era una din putinele placeri pe care le mai avea omul in vreme de restriste. Ciudat e ca prin acea vreme au aparut si primele tigari cu filtru, care era, crede-ti sau nu, facut din azbest. Nimanui nu i-a pasat. Lucrurile au evoluat odata cu trecerea anilor, la fel si tigarile, razboaiele, economia sistemul medico-sanitar, etc. Acum filtrele se fac dintr-un fel de puf in care se pun particule de carbune, care faciliteaza filtrarea noxelor emanate de tutun. Astfel incat, in ziua de azi, tigarile sunt mai sanatoase. Atunci, de ce pusca lu' Nea' Gelu a devenit fumatul un tabu? De ce sunt vazuti fumatorii ca o gasca de oameni fara valori, fara minte, ca un fel de drogati? Pentru ca, fiindca si deoarece a crescut rata deceselor.

And so this is Christmas...

2009-12-14T12:56:00.000-08:00

Deci asta-i Craciunul. Inca un an a trecut, altul urmeaza sa inceapa. Iar eu iar scriu. Lasand lucrurile marunte la o parte, a fost un an chiar destul de bun, cu multe realizari. Nu din partea noastra, a oamenilor de rand, ci dinpartea altora, nascuti cu o lingura de argint in cur. Daca ar fi sa recapitulam, Obama a ajuns sa ia un premiu Nobel pentru Pace, premiu decernat pentru actiunile sale militare din Orientul Mijlociu. Ceea ce e chiar comic, caci pace si militar sunt doua cuvinte ce nu pot coexista. Dar ce stiu eu. Intre timp, Basescu a iesit iar la presedintie (sa nu fiu inteles gresit, sunt apolitic, dar speram la ceva nou si diferit). A murit Michael Jackson, si se pare ca lumea nu il poate lasa in pace nici macar acum, care mai decare aparand la OTV, MTV, DDTV si alte posturi tv formate doar din litere, pentru a spune ba ca l-au cunoscut, ba ca le-a fost un idol, fara a sti nici macar unde s-a nascut sau cand. Dar se pare ca non valorile noastre mondene devin mai valoroase pe zi ce trece. Chiar ieri ma uitam in autobuz la o reclama ce facea referire la o revista numita Elegance, care avea ca motto ceva in genu' "revistaa adevaratelor valori" doar ca sa vad pe coperta o poza cu o tipa care fuma si apoi titlri din categoria "Dezvaluiri incendiare, bla bla bla, Sexy Braileanca, bla bla bla, Simona Sezual, bla bla, cum sa iti faci o afacere de succes...". Si am ramas tampit sa vad ca asa ceva poate fi numit valoare. Din aceeasi categorie, cel mai bun prieten al meu s-a apucat de culturism, creatina, proteine si acum tot ce vede sunt gantere, muschi si Mister Olympia.

Trecand peste tot, din categoria, chiar nu imi pasa, am terminat de vopsit o chitara, am picat iesirea din sala de suficient de multe ori, i-am ranit pe cei ce ma iubesc pentru ca, presupun eu, in adancul meu sunt extraordinar de sadic. Dar mai presus de tot, mi-am dat seama ca sunt in apropierea Craciunului, si inca nu stiu ce cadouri sa fac. Caci, cam asta a devenit Craciunul, o sarbatoare asteptata de toti pentru ca, sub masca de "hai sa impartim dragoste in stanga si-n dreapta, ba cu stanga, ba cu dreapta" oamenii asteapta Craciunul din 2 motive: Copii asteapta cadouri(Mos Craciun exista, dar nu vine in Romania de frica noastra, a romanilor, preferand sa trimita cadouri cu FedEx, DHL sau Atlasib), iar parintii abia asteapta sa termine postul, sa se aseze la masa cu toata familia, si dupa ce mananca tot( uneori inclusiv fata si un picior de masa) sa faca politica( a se traduce: sa ii injure pe politicieni), in cazul fericit in care nu s-au imbatat sau nu au ajuns la spital cu o toxinfectie alimentara. Caci nu cred ca mai sunt prea multi care sa stie ca de craciun, omul nu trebuie sa faca fapte bune, pe cat sa se caiasca pentru cele rele. Nu multi sunt cei care stiu ca de Craciun trebuie sa ofere iertare, sau cereri de iertare, nu cadouri. Si nu sunt deloc multi cei care stiu cu adevarat ca Iisus nu S-a Nascut pe 25 decembire. Oameni bune, cititi Biblia, nu scrie nicaieri ca Iisuc s-a nascut pe 25.

Oricum, ce stiu eu. Sunt un nimeni cu tupeu, sunt mic si rau, si va urez Sarbatori Fericite, sa fiti fericiti, iubiti, si daca ma cititi, sa intelegeti cat gresiti. Caci o faceti!

Everybody lies!

2009-07-02T05:46:00.000-07:00

The basic truth about the human condition is that everybody lies.

Introspectie

2009-05-12T02:27:00.000-07:00

Si uite ca am implinit 18 ani. Sunt major, ce mai? Sau mai bine spus, sunt pasibil de puscarie. Caci atat s-a schimbat. Acelasi am ramas. Singurul eveniment cu adevarat memorabil care mi s-a intamplat a fost o introspectie cauzata de... Sincer nu stiu ce a cauzat introspectia dar nici nu imi pasa. Ideea e ca mi-a prins bine. Mi-am dat seama ca sunt printre putinii norocosi care au reusit sa supravietuiasca 18 de viata. Puteti sa spuneti ca nu e asa, dar chiar stiti cati se nasc morti? Sau cati copii mor in Afrrica? Sau in Koreea comunista? Mi-am mai dat seama ca timp de 18 ani, nu am luat nicio decizie singur. Nu am fost influientat de parinti, ci de intuitie. Si culmea, dar intotdeauna a functionat. Si daca a mers timp de 18 ani, de ce sa nu mearga si de acum incolo? sigur ca am intuit prost uneori, dar tot raul spre bine. De asemenea, mi-am pus si intrebarea " ce vreau sa fac cu viata mea?" De fapt mi s-a pus intrebarea, dar nu are importanta. Ideea e ca ieri ma uitat la studentii care aveau cursul festiv, si imi dadeam seama ca atunci cand colegii mei din liceu vor face acelasi lucru, eu voi sti ca mai am doar 2 ani de facultate si 6 de rezidentiat. Si m-am mai intrebat care este sinonimul lui sinonim, de ce se cheama " ciocolata" si nu "ciocolunga", pentru ca oricum e mai lunga decat lata. Si cel m-ai putin important, m-am intrebat de ce scriu. Chiar nu am reusit sa imi dau raspunsul. Pana azi. Azi, cand ma uitam pe blog, am vazut un comentariu care suna cam asa: "lasa te de meserie". Si mi-am dat seama ca eu scriu pentru mine, din lipsa de ocupatie. Nu cer sa fiu citit, si nu ma afecteaza cu ceva daca ii pasa cuiva de gandurile insirate sau nu. Daca insa ce scriu eu schimba cu ceva mentalitatea oamenilor, sau macar provoaca cuiva o introspectie, atunci imi pasa. Caci, pana la urma, vorbele sunt un mijloc de a te faca auzit, in speranta ca vei provoca o reactie oamenilor. Ca ei sunt prea prosti su multi nu inteleg ce vrei de la viata lor, ce imi pasa. Daca din 50 care ma citesc, 1 intelege ceva si imi multumescte, e de ajuns. Oricum eu voi scrie in continuare, fie ca ii pasa cuiva sau nu. Deci, cititi sau nu, e alegerea voastra. Eu am tastatura si monitor, deci continui sa scriu, fara sa imi pese daca va pasa, sau nu.

"Nu incerca sa fii perfect, ci sa fii de valoare" Albert Einstein

2009-05-07T12:11:00.001-07:00

Uite ca iar scriu. Altceva mai bun insa nu am de facut. Maine am teza la romana dar nu imi mai repet, de ce as face-o cand oricum uit in somn ce invat pe ultima suta de metri? NU! Nu sunt conventional, nu trag de ultima suta de metri sa fac un kilometru, nu sunt genul. Prefer sa ma apuc din timp de facut ceva, ca pe ultima suta de metri sa ma pregatesc sa stau degeaba. Parca e mai practic. Chiar stau si ma gandesc: stiu ca tigara e un cui in cosciugul meu si ca sexul e periculos uneori, pacatos daca ne luam dupa biserica( da, cu b mic), dar ieri am terminat o carte despre hedonism si mi-am dat seama ca eu sunt indemnat sa fug dupa un ideal capitalis intr-o lume fara fum, cu un PDA in mana, spunandu-mi-se ca asa voi avea o viata lunga si ferice. NU! Nu draga, nu sunt genul. Daca ar fi sa cred balivernele acestea, as ajunge sa ma urasc la 40 de ani, caci vezi draga Doamne, unde mi-a fost capul cand am fost chemat la o bere de rieteni si am spus ca maine trebuie sa ajung la servici. Pe lumea ailalta nu iau nimic cu mine, nici macar negreata de sub unghii, asa ca de ce sa ma uit de pe patul de moarte la seiful din perete, cand pot sa rememorez cu placere toate amintirile placute. De ce sa nu imi fac micile placeri ale vetii? Pana la urma astea fac viata mai placuta. Viata e ferice in urma unei sume de fericiri. De ce m-as opri din fumat daca imi place? Trag nadejde ca nu voi muri din cauza tigarilor, ca poate ma impusca cineva sau ma calca un camion( Doamne fereste, nu vreau asa de tare sa mor) si imi mai aprind o tigara. Pana la urma fumatorii nu prea fac Alzheimer si Parkinson, iar Picasso si George Burns au fost fumatori si au trait 91 si respectiv 100 ani. Si de ce sa nu imi beau cafeaua? Sau de ce sa nu bau o bere? stiu ca am puterea sa nu devin alcoolic, asa ca, "ospatar, inca un rand de Silva bruna". Pana la urma eu sunt propriul meu lider, si eu stiu cel mai bine ce e bine pentru mine. Nu ma va vedea nimeni rupandu-mi de la gura ca sa fac economii. Alea le fac in cazul in care am un surplus de bani( mai niciodata), neatragandu-ma ideea ca maine imi infinge cineva un cutin in piept si mor gandindu-ma ca am ecomomisit bani fara sa ma bucur de ei. NU! Nu sunt conformist. Si nici perfect. Urasc oamenii care cauta perfeciunea, caci ei inca nu inteleg ca asa ceva nu exista. Nu spun ca nu e bine sa ai idealuri inalte, ca doar mai bine sa ai vise marete pe care sa nu le implinesti decat vise marunte pe care sa la implinesti mult prea usor. Dar de aici pana la a cauta omul ideal, slujba perfecta, copii perfecti, casa perfecta( eventual cu gard mic si alb) e mult. Iar oamenii care chiar cauta asta ar trebuie adunati, pusi sa sape un santi si apoi ingenuncheati langa el si impuscati cu un Nagan( pistol rusesc de mare calibru) in ceafa. Cum spune si denumirea postului, nu poti fi perfect, fii de valoare. Invata sa intelegi ca nu viciile te definesc, ci faptele, si ca ai o valoare mare, daca sti sa o vezi. Nu mai spune nu cand te cheama cineva la o bere, si incearca tot ce poti incerca in viata. Experienta e mai importanta decat orice in lumea asta. Si nu considera ca daca absolutul nu se atinge, nu trebuie sa incerci sa atingi un absolut. Dar sa fie unul bun, unul care sa te faca un om de valoare, un om invitat la petreceri, un om de la care sa poate invata ceva altii, si ceva bun. Incearca as nu iti mai neglijezi nevoile in goana dupa o statuie, medalie sau alt cacat efemer. Traisete-ti viata, fa poze, scrie o carte, canta la un instrument, escaladeaza un munte, dar nu iti irosi timpul, caci pierzand timpul, iti irosesti viata. Suna a cliseu dar nu imi pasa, asta e adevarul.

"A rasfata copii inseamna a-i insela asupra vietii, deoarece viata nu rasfata pe nimeni" Jean de la Bruyere

2009-04-28T11:23:00.000-07:00

In ultima vreme am inceput sa cunosc fel de fel de oameni, in special fete. Si imi dau seama modul in care parintii ce au avut un copil dupa caderea comunismului au tinut sa il creasca cu o lingura de argint in gura si o colivie de platina in care sa se joace. Ceea ce vreau sa spun e ca i-au rasfatat. Si doar pentru ca s-au lasat impresionati de plansete si urlete si vorbe din categoria "te urasc daca nu faci cum vreau eu ". Doar unii insa. Pentru cei care nu au avut familii extraordinar de instarite, sau o matusa numita Tamara, probabil ca au crescut cu un frigider micut numit arctic si realitatea dura pe post de patura. Inca imi amintesc cum imi povesteau ai mei ca pentru a ma face sa dorm ma puneau pe frigider pentru a ma zgaltai. Eu acum ma consider unul dintre norocosi. Altii nu au avut bafta asta. Am tot cunoscut in ultima vreme oameni care se simt ofensati nu de un limbaj obscen, ci de o remarca acida, de o critica justificata sau de un comentariu mai incisiv. Am observat ca este din ce in ce mai greu peentru multi sa accepte critica fara sa se considere nedreptatiti. Am fost martor la accese de violenta iesita din comun pentru o remarca banala, doar pentru ca multi, poate chiar majoritatea tinerilor din mediul urman din ziua de azi au fost rasfatati, si au primit tot ce au vrut, nu neaparat ce le-a trebuit. Fac un apel acum catre toti parintii care citesc, fi ei si viitori:nu va rasfatati copii, nu ii tratati ca pe niste "pausi de protelan", nu ii transformati in marionetele lipsite de suflet a la Hortensia Papadat-Bengescu. Daca o faceti, nu reusiti de cat sa le oferiti copiilor vostri un handicap in viata, caci eu vor avea probleme de adaptare intr-un mediu competitiv. Nu mai lasati un copil sa castige un joc doar pentru ca e copil, ci lasati-l sa piarda pana invata, devine bun, si invinge prin forte proprii. Dar nu ii mai rasfatati. Iar pentru cei care o fac si sunt de parere ca eu sunt un nebun, un singur mesaj am de transmis:cand copii va vor spune ca e vina voastra ca au esuat la un interviu pentru ca nu sunt in stare sa auda cat de prosti sunt, sa nu spuneti ca nu v-am spus.

"Nobletea de demult este rusinea de azi" Anonim

2009-04-26T23:26:00.000-07:00

Ieri, dupa ce mi-am facut ritualul de purificare in chiuveta plina de calcar si apa bogata in dezinterie am primit invitatia de a merge la biserica. Am acceptat, stiind ca vor veni si bunicii mei, deoarece doream sa le cer iertare ca nu le-am multumit indeajuns pentru banii ce mi-i facusera cadou. Dupa ce au fost acceptate scuzele, mi-am spus ca trebuie sa imi iau ceva nou de imbracat. Si pentru prima data in viata mea, am plecat la cumparaturi fara parinti, doar eu. Si, pe langa un pulover foarte dragut, mi-am luat o palarie. Chiar de mult imi doaream una, cam de cand ma uitam la filme cu Charlie Chaplin sau cu societatea burgheza de la inceputul secolului XX. Si ce drag imi era sa ii vad pe tineri cu palarie, asa de eleganti, aprinzandu-si smechereste cate o tigara, si zambind suav unei domnite imbracate in rochii lungi cu manusi pana la cot. Ma uitam cu invidie la ei, nu pentru ca veneau dintr-o familie instarita sau pentru ca aveau voie sa fumeze. Ii invidiam pentru ca aveau valori si principii morale, si ca stiau ce e demnitatea, eleganta, decenta si etica. Acum asa ceva nu mai exista. Prima intrebare care mi-a fost pusa de catre colegii mei de scoala cand m-au vazut a fost daca nu mi-am parcat calul la intrarea in scoala. Si apoi sirul lung de remarci caustice facute doar pentru ca eleganta si nobletea nu mai sunt vazute ca fiind ceva demn de respect de catre societatea zilelor noastre. Acum trebuie sa port o sapca alba inclinata peste o ureche, pantaloni largi de trening de firma, maieu si lanturi de argint, iar respectul sa il castig prin grosimea portofelului. Trist, dar asta este societatea adolescentina din ziua de azi. Dar mie nu imi pasa. Poate ca palaria am luat-o ca sa pot spune ca ma doare la basca de parerile altora, sau poate ca sper la ziua in care voi spune "jos palaria" in fata cuiva care chiar sa merite gestul. Pana atunci, imi puna palaria, imi inchid ghiozdanul, dau salvare post si ma grabesc spre ora de sport...

2-10, 2-10, proba de microfon...

2009-04-25T01:35:00.000-07:00

Este aproape ora 12, sambata, moleseala, vreme capricioasa afara, cu nori si vant. Iar eu stau in casa si ascult Andries, Bauer si alti cantareti de folk, beau un ceai de iasomie si ma gandesc la faptul ca nu mai am tigari. Dar imi amintesc ce frumos a fost aseara, cand, intr-o cafenea din Iasi, Tudor Vladimirescu mai exact, s-au adunat maxim 30 de oameni iubitori de folk si au urlat pentru aproape 4 ore fiecare melodie. A fost atmosfera, a fost muzica, a fost distractie. Trist este ca putini sunt cei ce in ziua de azi mai asculta folk, si doar pentru ca sunt cativa smecheri care spun ca folkul e de mosnegi si ca nu e "cool" si ca nu vei avea nicio prietena daca asculti asa ceva. Si cand ma gandesc ca acest gen muzical a fost nascut de unul dintre cele mai proaste popoare ce au calcat pamantul in picioare: americanii. Dar uite ca din prostie se mai ridica unul si revolutioneaza lumea, muzical si mental. Aici tind sa ii multumesc Domnului Robert Zimmermann( Bob Dylan), care, fost fermier, a pus mana pe o chitara si a cantat nemultumirea sa fata de guvern si politica.

Dar, in cazul in care nu a observat nimeni, astfel de vedete nu se mai produc. In schimb, apar de-al de genu Hanna Montana, Jonas Brothers si altii, care sunt meniti sa cante despre ceva banal, sa fure mintile copiilor nostri si sa opreasca progresul si revolutia intelectuala ce ar cam trebui sa apara.

Deci, sfatul meu pentru cei care inca iubesc folkul: puneti mana pe chitari, muzicute, tamburine si cantati, cantati despre ce va place, despr ce nu va place si despre lumea din ziua de azi, trimitand un mesaj celor care nu vad cat de mult au fost prostiti cu "stele de iarmaroc".

Intre timp, eu ma duc sa schimb discul cu Andries, si sa imi gasesc niste bani, poate si o coarda de chitara, ca sa cant.

Ploaia care va veni

2009-04-24T07:48:00.000-07:00

Luna aprilie e pe sfarsite, mai bate la poarta, si ploaia imi bate in geam. Fara un motiv anume. Doar asa, lasciv, pentru ca eu o bag in seama, caci, altfel, probabil ca nu ar mai exista notiunea de ploaie, daca mie nu mi-ar pasa de ea. Ideea e ca ploua. Si nu imi place, pentru ca stiu ca va trebuie sa ies din casa si sa strabat baltile ce s-au format in gropile din asfaltul proaspat turnat de primarie. Stau si ma gandesc, acum ca ploua, la numele blogului acesta: daca exista ploaie pentru ca ne pasa, si pentru ca cineva a considerat interesant sa denumeasca fiece lucru din jurul nostru, caci ar fi mai usor sa spui sternocleidomastoedian sau tuberculoza decat muschi de-al gatului si alta boala pulmonara. Oare daca noi nu am da o denumire la un ceva, oare acel ceva ar mai exista? caci noi nu am putea selecta un ceva anume daca acel lucru nu are o denumire. Oare am mai iubi daca nu ar exista cuvantul iubire? Oare ar mai exista ura daca noi nu i-am da importanta? Dar bine sau rau? Daca aveti raspunsuri, meditati la ele; eu voi continua sa caut un nume pentru blog.

Satyagraha

2009-04-19T02:19:00.000-07:00

De aproape 1976 de ani Hristos tot invie. Si oamenii gasesc prilej in asta sa bea, sa manance, sa ajunga la spital cu toxiinfectie alimentara sau infectie acuta cu alcool etilic. De tot atatia ani, oamenii sunt ca si poza aceasta, se uita in urma la drumul altora, in loc sa se uite la drumul lor, si in fata, nu in spate, caci "istoria e cum a fost, nu cum ar fi." Peste tot oamenii gasesc prilejul Pastelui sa se considere absolviti de orice pacat, doar ca sa poata sa pacatuiasca din nou. Putini sunt cei care stiu ca Pastele este sarbatoarea in care stai cu familia, si te caiesti pentru pacate, si pentru tanarul de 33 de ani care s-a rastignit pentru pacatele oamenilor. Putini se gandesc la cei ce mor pentru umanitate, pentru o cauza sau un tel, pentru ideile lor. Si mai putini sunt cei care se gandesc la asta si fac ceva in aceasta privinta. Insa nimeni , dar nimeni nu incearca sa faca ce a facut Hristos, si anume sa propovaduiasca intelegerea, compasiunea, iubirea, si sa fie dispusi sa faca ce e drept, fara sa le pese de consecinte. Decadere, profanare e ceea ce multi ar spune ca reprezinta aceasta sarbatoare din punctul de vedere al maselor. Eu i-as spune o sacralizare a profanului, caci oamenii fac din acest barbarist o sarbatoare, barbarismul fiind decaderea in care a ajuns lumea, nu sarbatoarea in sine.

Dar cine sunt eu sa judec, sunt un nimeni, un om, o umbra. Doar Domnul nostru Dumnezeu poate sa judece, asa ca tot ce pot spune e: Hristos A Inviat! Paste Fericit!

"E tare greu sa alini o durere de care esti strain" Al. Dumas- fiul

2009-04-15T05:17:00.000-07:00

Acum stau si astept ca orologiul sa bata ora 23. Si ascult Sonata Lunii, de Beethoven, sonata compusa de el pentru o prietena care nu vedea, dar, dupa parerea sa, nici nu avea nevoie de vaz pentru a "vedea" luna. asa ca i-a descris luna in muzica, in note si octave. Uneori am senzatia ca daca inchid ochii pot totusi sa vizualizez luna doar cu ajutorul melodiei, dar, eu stiu si cum arata luna. Ma intreb daca cei ce nu au vazut-o vreodata pot totusi sa si-o inchipuie. Oare pot cei ce nu au simtit o durere sa vorbeasca despre ea? Pot guvernantii sa spuna ce e foamea sau mizeria, si cum le vor opri, cand ei nu stiu cu ce se mananca acestea? Va dati seama ce ipocrita e lumea care vorbeste despre niste valori ce nu le-a avut? Observati cum spun oamenii politici ca ei "stiu cum e, si o vom opri(criza)" cand ei, dupa o zi de munca, se urca in masina lor personala cu sofer si se duc acasa unde isi iau familia si pleaca la cele mai selecte restaurante din oras. E greu sa alini o durere de care esti strain, dar poti sa o faci, doar ca e greu. si nu pentru altii, ci pentru tine in primul rand. "Ce esti, te priveste, la urma urmei numai pe tine. Ce vrei, priveste si pe altii, iar ce faci ne priveste pe toti" (N. Iorga).

"singurele lacrimi a caror amaraciune este deplina sunt acele care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le sterge nimeni" Eurath

2009-04-14T12:51:00.000-07:00

Poate nu e clara imaginea, sau gandacelul din ea, dar cam asa era si persoana despre care scriu azi. Cei care au facut facultatea de Arte in Iasi poate il stiu, il chema Alexoaie Dumitru. Nu a fost o personalitate de talia lui Picasso sa spunem, dar nici nu a pictat. Si nu a fost o personalitate din carti, dar a fost un OM! Unul adevarat, tangibil, care, la fel ca multi altii, a fost ocarat, uneori detestat chiar, dar numai pentru ca nu se temea sa spuna ce crede despre ceva. La fel ca si mine, si poate ca si voi, a fost un om ce credea in critica onesta, si puterea ei de a intari caracterul uman. Trist insa, acest om a fost celibatar. A murit la varsta de 67 ani, o varsta ce multi o cred mare, varsta ce pentru unii e arhisuficienta pentru a atinge un surogat de perfectiune, varsta la care multi ar muri impacati. Sper sa ma ierte cand spun, dar nu cred ca Alexoaie a muri impacat. Era un om intre oameni, dar, din pacate un celibatar. Eu, impreuna cu multi altii, l-am iubit nespus, tocmai pentru ca ne era antipatic in sarcasmul si tupeul sau. Dar l-am iubit, si ne-a pasat de el. Dar nu indeajuns. Caci, el a fost gasit mort la 6 zile dupa faptul in sine, si din cauza unei prietene, nu a familiei.

Vorbesc despre domnul Alexoaie nu pentru ca as avea impresia ca daca nu scriu, lumea il va uita. Nicidecum. Scriu despre dumnealui, pentru ca se poate invata ceva: in viata, munca nu e mai importanta ca familia, si chiar daca e, nu trebuie sa abandonam rudele, caci, de bine de rau acestea vor sta langa noi oricand, neconditionat. Vorbesc despre el caci era un om intre oameni, si ca stia, spre deosebire de multi din ziua de azi, cum sa nu jigneasca printr-o critica, ci sa ne faca sa ne iubim imperfectiunea, doar pentru a o putea corecta. Scriu despre el pentru ca si eu l-am iubit, si pentru ca simt ca ii datorez asta. Scriu pentru el caci era ca un bunica care te tine in poale si iti spune ca esti inca un copil, si ca treubie sa cresti. Scriu pentru el si pentru toti cei care nu au avut un bunic, pentru cei care au murit si nimeni nu a stiut, si pentru ca lumea sa stie cine a fost el in viata, nu ca a fost un om ce a muri si nu a stiut nici familia de el. Scriu despre el pentru ca IMI PASA! Domnule Alexoaie, de acolo unde sunteti sper ca sunteti mandri de cei pe care i-ati lasat in urma, si sper ca stiti ca libraria Humanitas din Iasi din piata unirii, eu, si toti prietenii dumneavoastra, va iubim, si nu va vom uita. Niciodata. Dumnezeu Sa va odihneasca in pace.

Necrolog

2009-04-14T07:00:00.000-07:00

Azi, deplangem trecerea in nefiinta a unui foarte drag prieten, numit Bun Simt, ce a fost impreuna la bine si rau multi ani. Nimeni nu prea stie cand s-a nascut, deoarece certificatul sau de nastere s-a pierdut in intrigile complicate ale acestei societati birocratice. El va fi tinut mine ca cel ce ne-a invatat lucruri precum: de ce e bine sa nu stai in ploaie cand ai un acoperis langa tine, de ce pasarea matinala prinde viermele, ca viata nu e corecta si ca, poate, a fost vina mea.

Bun Simt a trait simplu, dupa ideea de a cheltui doar cat castigi, stiind ca nu copiii, ci barbatii( sau femeile) conduc lumea.

Sanatatea sa a inceput sa se deterioreze rapid, cand legi bine intentionate dar prea stricte si imbecile au fost puse in vigoare: cazul unui copil de 6 ani care a fost acuzat de hartuire sexuala dupa ce si-a pupat pe obraz colega de clasa, adolescenti suspendati din liceu pentru ca au folosit apa de gura cu alcool si cazul unui profesor care a avut "tupeul" sa admonesteze un elev in legatura cu buna crestere.

Bun Simt a pierdut teren cand parintii au atacat juridic profesorii, doar pentru ca acestia au incercat sa le educe copii, lucru pe care parintii esuasera in a-l face.

Starea s-a agravat cand scolile au fost nevoite de consimtamantul parintilor pentru a administra o aspirina, dar nu au avut voie sa anunt familia unei fete care a ramas insarcinata si a dorit sa faca un avort.

Bun Simt si-a pierdut dorinta de a trai cand bisericile au devenit afaceri si criminalii au primit un tratament mai bun decat al victimelor lor.

Bun Simt a primit o palma dupa ce hotii care iti intrau in casa puteau sa te dea in judecata pentru asalt daca ii loveai.

Bun Simt a murit cam in momentul in care a femeie nu a observat ca o cana de cafea aburind era fierbinte, si a varsat putin pe ea, pentru ca mai apoi sa primeasca o casa de la firma care i-a oferit cafeaua, oar pentru a-i inchide gura.

Bun Simt a fost inmormantat langa parintii sau Adevar si Incredere, sotia sa Discretie, fiul sau Ratiune si fiica sa Responsabilitate.

Singurele rude in viata ale Domnului Bun Simt sunt cei 4 frati vitregi ai acestuia: Imi stiu drepturile, Vreau acum!, Nu e vina mea si Sunt o victima.

Din pacate, nu multi au venit la inmormantarea Domnului Bun Simt, pentru ca prea putini au observat ca acesta decedase. Daca il tineti minte, anuntati si voi ca e mort, daca nu, fiti ca restul: taceti si nu faceti nimic

"Vi Veni Veniversum Vivus Vici" Goethe

2009-04-13T12:40:00.000-07:00

De cand ma stiu, sau mai bine spus, de cand ma stie lumea, mi s-a reprosat ca vorbesc prea repede, prea mult, si prea prost. Asa ca m-am hotarat sa scriu, mult, repede, si sper ca nu prost. Drumul meu in viata este precum poza alaturata: nu l-am construit eu, dar, la fel ca altii inaintea mea l-am ales, si il parcurg, incercand sa ajung sus. Poate ca nu voi ajunge acolo, poate voi cadea cum au facut atatia, poate drumul nu va mai avea o infrastructura morala care sa il sustina. Caci da, pentru mine, un drum fara morala nu merita parcurs. Nu ati observat cum oamenii din ziua de azi, si nu numai tinerii, au uitat ce e onoarea, demnitatea, morala si principiile? Nu ati fost niciodata impins fara sa auziti un "scuze"? Nu ati fost pacaliti macar odata la magazin? Nu ati mers pe strada doar sa vedeti cum democratia noastra cu reminescente comuniste transforma romanul intr-o bruta lipsita de originalitate, valori morale, si mai ales, personalitate. Nu vreau sa jignesc, dar o fac atunci cand e in scop constructiv. Uitati-va in jur: sunt grupuri de oameni care se imbraca la fel, ca asa e moda, sunt grupuri de oameni care au aceeasi mentalitate, caci e "cool". Sunt oameni asa adanciti intr-o rutina incat nu mai sunt oameni. In ziua de azi, adevarul e ca, paradoxal, oamenii nu mai sunt oameni. Sincer, nu stiu cum sa ii definesc, poate ca nici voi, dar fiti sinceri( macar cu voi) nu credeti ca am dreptate? Considerati ca esti om daca il ocarasti pe cel ce te invata? Crezi ca esti cineva care merita respect aratand ca tu nu respecti? Cine are puterea sa vada asa cum vad si eu, curajul sa nu ii fie frica sa vorbeasca intr-un mod costructiv, sau macar sa vada ca societatea moderna este prin sinea ei un mijloc de indobitocire in masa, nici sa nu se chinuie sa mai citeasca ce scriu. Ceilalti, va rog, nu sustineti persoana mea. Ma doare undeva de rating, popularitate, si alte comercialisme de-astea. Sustineti ideea care o lansez, luptati pentru o lume care sa fie cu adevarat originala, deschideti ochii orbilor ce sunt prostiti cu paine si circ, Elodia si promotii in Carrefour, doar pentru a nu privi in jur sa vada in ce mahala au ajuns sa locuiasca. Cum poti spune unei persoane ca Sexy Braileanca vedeta, si sa o pui alaturi de Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu sau Emilia Popescu. Cum poti sa spui star unora ca Stefan Banica Jr. si apoi sa ii compari cu Elvis, Dylan sau chiar Pitis? De ce cresc vanzarile la reviste de genul Ciao, Cancan si scad la carti? De ce e firea noastra sa omoram capra vecinului, doar pentru a fi invitati la inmormantare pentu a manca gratis? Unde e umanitatea? Unde sunt valorile morale? Unde e Omul din om?